Plătim un preț prea mare pentru supremația rațiunii cu care suntem inzestrați și asta pentru simplul fapt că ne judecăm existența Suntem singurele ființe care  ne dorim să justificăm tot ceea ce ne inconjoară, să evaluam toate lucrurile, etichetându-le în bune sau rele, drepte sau nedrepte, deși ele sunt exact, nici mai mult nici mai puțin,decât  ceea ce sunt.

          Remarcabil de interesant un studiu de specialitate ne supune atenției un scenariu imaginativ al  tabloului  existenței universale din care noi, ca oameni, dacă ne-am exclude, acesta în întregul sau, cu tot ceea ce il constituie și îl susține, ”ar rămâne perfect așa cum este “, fără nevoia de justificare sau judecare.

          Dezvoltand scenariul, același studiu evidenția că ,dacă ne-am reintroduce în acest tablou, dar fară capacitatea bilogică de a judeca, cu siguranță am fi și am functiona, ca și restul naturii.

          În final autorul remarcă aluziv și adevarat că, într-un asemenea context, nimeni dintre noi nu am mai fi nici răi nici buni, nici destepți nici proști, nici cinstiți, nici necinstiți, fiecare am fi ceea ce am fi, integrați într-un ecosistem funcțional, armonios. O poveste frumoasă simplă în infinitul ei dar nu complexă în simplitate, cum suntem NOI.  

          În calitatea deosebită pe care o avem ca ființe înzestrate cu rațiune acumulăm trăind, foarte multe cunoștințe, ne formăm convingeri, principii definite ca norme morale de respectat, reguli învățate de la familie, de la societate, de la religie și câte și mai câte.

          Ne bazăm cea mai mare parte a comportamentului, a sentimentelor, pe aceasta cunoaștere. Ne creem obisnuințe dintre cele mai originale și ne autodeterminăm trăirea într-o mare de paradigme și ceea ce este surprinzator nu de puține ori considerăm anormalul normal și ignorăm fără să vrem până și esența normalului.

          Suntem  ființe bilogice descendente antropologic, deci cu nevoi și trebuinte de viață specific determinate de o evoluție superioară, în  timp, iar acestea nu pot fi schimbate, dar pot fi, dezvoltate sau reeducate. Corpul nostru este plin de înțelepciune.

          Avem structurată inteligența genetic, în AND, iar acesta ca parte indivizibilă a mecanismului vieții universale nu are capacitatea de a întelege și nici de a justifica ceva anume, El știe să Functioneze. 

          Problemele vieții noastre nu sunt legate de trebuințele imediate, de orice natură ar fi ele, ci de felul în care ne manipulăm cunoașterea și judecățile în condițiile în care nu există nimic de justificat.

          Subiectul în sine fascinează prin simplitate dar ne influențează viața prin modul în care îl înțelegem altfel decât am învățat și încă o mai facem, din păcate zilnic.

          Vă propun, într-un mod original, atractiv și motivator, o incursiune intelectuală de autoevaluare și aprofundare a unor principii esențiale pentru standardul optim de viață pe care v-il doriți , atat personală cât și profesională.